jurnale pentru femei

Dune, de Frank Herbert

Dune, de Frank Herbert. In opinia mea, cea mai reusita carte scrisa vreodata, o adevarata enciclopedie pe care toata lumea ar trebui sa o citeasca si reciteasca. Daca omul are blog, sa povesteasca despre ea, sa ii convinga si pe altii ca Frank Herbert avea o imaginatie inepuizabila si o cultura generala de invidiat. Iata ce scriam in urma cu aproape trei ani;
"Arrakis, Dune, Planeta-deşert, Marile Case, Ghilda Spaţială, Duncan Idaho, Jessica… Târziu în noapte am deschis al doilea volum, Mântuitorul Dunei. Şi nu am mai dormit. A doua zi, de cum m-am întors de la serviciu, am pus mâna pe Copiii Dunei. Fremătam de bucurie. Erau cărţile vieţii mele, cele care îmi ofereau mai mult decât îmi oferiseră toate celelalte cărţi citite până atunci. Lipsa calculatoarelor, tehnologiile inovatoare, abilităţile fizice şi psihice pe care eroii le au, mirodenia mirosind puternic a scorţişoară, fremenii, viermii de nisip, ochii albaştri care trădează dependenţa de melanj, totul, totul mă fascina."
"Eram Leto Atreides II, mă transformam odată cu el din om în acel hibrid om-vierme de nisip,
eram la fel de inteligentă ca şi el, la fel de iute şi de puternică, vedeam prin ochii lui albaştri Poteca de Aur, momentul în care omenirea va scăpa de dominaţia unei singure entităţi, iar omul va fi invizibil pentru cei care aveau darul preştiintei."
"În următoarele zile am citit ultimele două volume: Ereticii Dunei şi Canonicatul Dunei. Parcă simţeam o schimbare, dar nu ştiam în ce consta ea. Sau poate era doar o impresie greşită, lăsată de Leto II, personajul meu preferat, care îmi furase inima, în schimbul unui pumn de mirodenie cu parfum de scorţişoară. Mi-a plăcut enorm toată seria Dune, de Frank Herbert."


Un mic citat din Imparatul-Zeu al Dunei, volumul meu preferat din seria Dune, de Frank Herbert:
"Prefera sa vina la mine cu capul plecat si sa-mi cerseasca un pic de melanj. Iar eu le acord cate o ratie, drept recompensa, sau le-o retrag, drept pedeapsa. Cat ma urasc pentru asta!
Aceasta-i puterea mea, le spun eu. E darul meu.
Cu el, mentin Pacea. Pacea lui Leto, in care traiesc cu totii de peste trei mii de ani. E genul de liniste impusa cu forta, de care omenirea n-a avut parte decat in rastimpuri infime inaintea domniei mele. Iar daca ati uitat, invatati din nou ce a insemnat Pacea lui Leto, din aceste jurnale."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu