miercuri, 21 decembrie 2016

Plase de pescuit

Experienta de viata imi spune ca pescuitul imparte oamenii in doua: cei care au facut din asta o pasiune si care au devenit dependenti, si cei carora pescuitul, sub orice forma ar fi, le este indiferent. Eu am incercat o singura data sa pescuiesc - cu un soi de bat. Am reusit sa prind o regina, sa imi ard umerii si sa imi incretesc pielea de pe picioare, caci am stat in apa, la sfatul unui "specialist". Nu mi-a placut, dupa cum bine va puteti da seama. Totusi, sunt fascinata de povestile cu pescari, sunt atrasa de frumusetea pe care o au unele plase de pescuit si imi dau seama ca pescuitul este de multe feluri, ca e o mare diferenta intre a pescui la undita si a pescui cu plasa. Pentru cei care fac parte din a doua categorie, as vrea sa las un link, sa stie ca pot gasi plase de pescuit de calitate aici. Desi am inteles rapid ca nu am rabdare sa stau pe balta cu un bat in mana si in suflet cu speranta ca vreun pestisor neatent sau infometat se va agata in carlig, stiu sigur ca tare mult mi-ar placea sa iau parte la un pescuit serios, facut asa cum se cuvine, cu una dintre acele plase de pescuit fascinante prin marime, prin lucratura, prin ceea ce transmit privitorului.


Nu stiu daca mi se va ivi vreodata aceasta ocazie. Anul acesta, la mare, m-am invartit mult pe langa barcile care se pregateau sa iasa in larg, la pescuit. M-am uitat la plasele uriase, m-am uitat la barbatii bronzati care se vanturau de colo-colo, facand ultimele pregatiri inainte de plecare. Nu am indraznit sa ii deranjez in vreun fel, poate pentru ca imi dau seama ca trebuie sa ramana concentrati pe ceea ce fac, poate pentru ca admir munca grea pe care o fac, poate pentru ca ar fi ras de mine daca le spuneam ca unul dintre visurile mele este sa ies cu ei in larg, sa ii urmaresc atunci cand pescuiesc, sa le fac poze si mai apoi sa scriu povesti inspirate din ceea ce ochii si aparatul de fotografiat au reusit sa surprinsa. Poate anul viitor voi fi mai curajoasa. Sau poate voi gasi un alt vis la care sa visez, unul mai simplu, mai la indemana mea. Pana atunci, imi scot palaria in fata celor ce ne pun pe mese pestii, in fata celor ce nu se tem de mare, in fata celor care, inarmati numai cu plase de pescuit, lupta cu vremea rea, cu apa involburata, cu intreaga natura. Acum ma mut pe un alt blog pentru a scrie o poveste despre o balena, despre ecologism, despre ape tulburi. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu