Recenzia cartii Amintiri din copilarie de Ion Creanga

Recenzia cartii Amintiri din copilarie de Ion Creanga

"Amintiri din copilărie" de Ion Creangă este o carte memorabilă care a captivat inimile multor cititori de-a lungul anilor. Această carte este un amestec unic de nostalgie, umor, aventură și învățăminte de viață, care o face o adevărată comoară literară.

Cartea este compusă din mai multe povești care își au rădăcinile în copilăria autorului, într-o lume rurală, plină de personaje pitorești și evenimente neașteptate. În timp ce autorul își amintește cu afecțiune de copilăria sa, cititorul este transportat într-o lume plină de farmec și inocență.

Carti de povesti pentru copii gasiti aici.

Personajele din această carte sunt prezentate cu o mare profunzime și cu multă empatie de către autor. Fiecare personaj are o poveste de spus și un rol important de jucat în povestea generală. În plus, autorul reușește să creeze un peisaj literar captivant prin descrierea detaliată a naturii și a vieții de la țară.

COMANDA DE AICI cartea Amintiri din copilarie de Ion Creanga

Stilul de scriere al lui Ion Creangă este unic și original, el fiind capabil să-și exprime gândurile și ideile într-un mod simplu și accesibil. În plus, el reușește să adauge un umor inteligent și să lase cititorul cu o mulțime de învățăminte de viață în fiecare poveste.

În concluzie, "Amintiri din copilărie" de Ion Creangă este o carte minunată, care va rămâne o sursă de inspirație și de bucurie pentru mulți cititori de-a lungul timpului. Această carte este un tribut frumos adus copilăriei și valorilor care o însoțesc, precum sinceritatea, curajul și prietenia. În mod cert, recomand cu căldură această carte tuturor celor care doresc să descopere frumusețea unei lumi pline de farmec și aventură.

Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extins și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător și cleric ortodox, care îl înscrie în clasa nou înființată; superiorul lui Vasile, preotul paroh; Smărăndița, fata inteligentă, dar neastâmpărată, a preotului; tatăl lui Creangă, Ștefan, și mama Smaranda. 

Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. 

Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul, arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești, atenta supraveghere a mamei, dorința de a o impresiona pe Smărăndița, și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Școala este, însă, întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană.

După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrie ca pe un bețiv, noul învățător moare într-o epidemie de holeră, iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani, dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și, la întoarcerea acasă cu febră mare, este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. 

După un timp, sub pretextul că nu ar mai dispune de bani, Ștefan își retrage fiul de la școală. Datorită insistenței Smarandei, copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni, unde, împreună cu vărul lui, Dumitru, este înscris la școală. Nică și Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învățător, le sunt tăiate pletele. 

Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese în râu, el și vărul său au dislocat o stâncă, aceasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi.

După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca, cei doi copii pornesc mai departe, către casa lui David Creangă din Pipirig. După o călătorie prin Carpații Orientali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, extras din mesteacăn.

Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului, trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. 

Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație, băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată, ascunzând-o în podul casei, de unde nu mai poate cânta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate, lipsită acum de ceasul deșteptător, prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. 

În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri, băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean, prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor, o eliberează.

 

Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică, înfuriat, îi cere moșului despăgubire. Acesta însă își râde de copil, dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție, iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite.

Despre cartea Amintiri din copilarie de Ion Creanga

"Amintiri din copilarie" este o carte scrisa de Ion Creanga, unul dintre cei mai renumiti scriitori romani, si este considerata una dintre cele mai importante opere ale literaturii romane.

Cartea este un roman autobiografic care relateaza amintirile din copilaria autorului in satul Humulesti, din Moldova, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Aceasta cuprinde trei volume, publicate in perioada 1881-1892, cu titlurile "La cirese", "La scaldat" si "Intr-un grajd, la Iasi".

"Amintiri din copilarie" prezinta viata satului, obiceiurile si traditiile acestuia, dar si aventurile si peripetiile prin care trece tanarul protagonist. In aceasta carte sunt prezentate personaje memorabile, cum ar fi bunica Safta, un personaj drag al autorului, dar si alti membrii ai familiei si ai comunitatii locale.

Stilul lui Ion Creanga este unul simplu si viu, cu mult umor si sensibilitate, ceea ce face ca aceasta carte sa fie extrem de placuta de citit si sa tina cititorul cu sufletul la gura.

"Amintiri din copilarie" este o carte clasica a literaturii romane si este studiata in scolile din Romania, fiind considerata o piesa importanta in formarea culturala a tinerilor.